Blog | povești de marketing |

Spirit din echipă

WM-Teamwork-Icon

Recunosc că nu am parcurs încă întreaga carte din care mă inspir pentru aceste rânduri, dar lecturând la un ceas târziu de noapte mi-a sărit în ochi un cuvânt care mi-a dat impulsul să deschid Word-ul, să schimb tastatura pe română şi să „trântesc” un titlu. Cuvântul era „spirit”.

Mediul hiper creativ despre care citeam este unul al echipelor, al completărilor reciproce între membrii ei şi al respectului pentru cei cu care îţi petreci uneori mai mult de 10 ore. Dinamica aceea care se creează, care are o viaţă a ei, este „spiritul”- şi da, el vine din echipă. Vorbind de creatvitate, conceptul de bani ar trebui să fie pe ultimul loc. Ideea super-mega-extra genială nu de acolo „ţâşneşte”, şi nici din ambiţii superficiale.

Locul unde vreau să ajung (şi îmi dau seama că nu e deloc evident :p) este la faptul că îmi tot aduc aminte în ultima vreme de momente în care m-am implicat în proiecte doar pentru că erau faine, pentru că  îmi dădeau acel fior creativ, şi mult mai important, pentru că îl vedeam în ceilalţi din echipă. Acela este, pentru mine, spiritul. Niciodată nu am simţit stres când m-am aflat în unul din contextele astea, era ca şi cum nu exista deadline, ca şi cum tot ce părea o corvoadă (e prima dată când scriu cuvîntul ăsta) sau o sarcină iritantă, pentru mine era îndeplinită cu o forţă interioară, care era incredibil de amibiţioasă, dar în toată ambiţia aia se citea dorinţa clară de a realiza împreună o idee super tare.

Ce am citit eu azi-noapte ţinea de marketing, de domeniul care le face altora bani, dar care nu poate fi autentic şi –mă repet- super tare, dacă are un alt punct central decât Ideea (scrisă cu „i” mare  foarte intenţionat). Fără stres, fără nervi inutili, care nu au nicio legătură cu creaţia, doar cu dorinţa de a face ceva.

Aşa că e o nouă dimineaţă, cu o nouă idee poate, sau cu una mai veche care nu ne dă pace. Afară parcă e mai răcoros astăzi. Toţi parametrii par a fi optimi să facem acel ceva super tare şi… let’s do marketing dacă tot ne-am trezit, nu?

P.S. Nu am terminat cartea, dar mă aştept să mai primesc impulsul de a scrie o “compoziţie” cvasi filozofică, aşa că nu o voi numi just yet.

Comentarii

comentarii

2 Comments

  1. anda says:

    citind articoul, mi-am amintit de proiectul Radio Zu 🙂

  2. Vorbesti de un proiect din timpul liceului cumva? Ne spui mai multe? 🙂